Biserica de lemn Poiana

Locatie: Slobozia, Ialomița (click pentru a vedea mai multe obiective din judetul Ialomița)
Access: Fara bilet
Categorie: De interes cultural/istoric De interes religios


Scurt istoric

Biserica de Lemn „Poiana”, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi hramul Buna Vestire, este un document original şi autentic de istorie şi arhitectură, unul dintre cele mai reprezentative monumente din Ialomiţa, înscris pe Lista monumentelor istorice la poziţia IL-II-m-A-14075.                                                                                                                                                                                                                                                                                   

Istorie. Descriere. Patrimoniu

            Prima atestare documentară a Bisericii de lemn „Poiana” o reprezintă lespedea de piatră aflată în pridvorul bisericii, ce datează din anul 1737 şi aparţine ctitorului acesteia, boierul Răducan Târcă, împreună cu moşnenii proprietari ai pământului. Pe lespedea de mormânt sunt înscrise cu caractere chirilice în relief: „Subt această piatră odihnescu oasele robi lui Dumnezeu Chirca Stana Dragomirri Zafta Dumitraşco Petco Gheorghe Tudorache Dobra Maria Tudoria şi copii Voica Păunia Dragomir Dumitraşco Velica Maria Tudora Stan Pena Matei Rada i Cucea Dumitra Dobra Zamfira Ivan Zaharia Pavel 1737 ”.

            În 1775 este menţionată documentar înfiinţarea în Biserica de la Poiana de Jos a unei şcoli cu doi preoţi şi un dascăl.

            Fondul vechi de icoane şi uşile împărăteşti datează din secolele XVIII-XIX.

            În jurul anului 1900, biserica este scoasă din cult.

            În anii '50, din cauza inundaţiilor biserica a fost aproape definitiv abandonată. Sătenii i-au refăcut acoperişul frânt de furtună. De la biserică au fost înstrăinate uşile de la catapeteasmă, icoanele, cărţile vechi, clopotul.

            La iniţiativa şi prin strădania domnului Răzvan Ciucă (director al Muzeului Judeţean Ialomiţa în perioada 1977-1980, 1984-1989, 2001-2002 şi director al Muzeului Agriculturii, în perioada 1990-2011), în 1979 biserica a fost mutată de la Poiana de Jos şi a fost refăcută la Poiana de Sus, iar în anul 2000 a fost strămutată la Slobozia, în parcul Muzeului Agriculturii, unde a fost resfinţită la 17 decembrie de P.S. dr. Damaschin Coravu, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor. Astfel, s-a născut o nouă parohie -”Buna Vestire”, al cărei preot paroh este Dragoş Gabriel Stanciu.

            Bolta bisericii, fiind deteriorată, a fost refăcută şi  pictată în 2001 de artistul Ion Nicodim, în tehnica ulei pe pânză – o alegorie la tema Euharistiei, tot el fiind şi autorul candelabrului, sculptat în lemn de stejar (Heruvimi ţinând în mâini făclii).

            Icoanele din registrele superioare ale actualei catapetesme, uşile diaconeşti şi prăznicarele sunt realizate de pictorul Ion Grigorescu în perioada 2003 - 2004.

            Pisania, cioplită în lemn, a fost realizată de artistul Gabriel Manole.

            Biserica „Poiana” este construită în sistem Blockbau: pereţii sunt alcătuiţi din cinci „blăni”(bârne) de stejar suprapuse orizontal şi îmbinate la capete în „ţincuri”(cheotori). Cioplirea şi îmbinarea „blănilor” s-au făcut cu barda şi cu securea. Sub streaşină, capetele grinzilor transversale (fixate pe bârnele orizontale prin plătuială şi chertură) şi căpriorii prelungiţi în afară, formează un sistem de susţinere ce are şi un efect decorativ. Acoperişul din şindrilă este unic pentru toată clădirea, cu excepţia turnului.

            Planul bisericii s-a păstrat intact: navă dreptunghiulară alungită (16,10 x 6,30 m), continuată cu o absidă (altarul) cu patru laturi dispuse într-un contur semicircular. Intrarea se face printr-un pridvor deschis, continuat cu pronaosul (tinda femeilor), naosul şi altarul, cu o mică fereastră dispusă în axul bisericii. Bolta naosului şi a altarului are formă semicilindrică, sprijinită pe arcuri-nervuri şi tăvănită cu scânduri de brad. Iniţial în biserică au fost dale de piatră, dar s-au păstrat doar la solee. La strămutare au fost înlocuite cu duşumea de scândură de brad. Principalul element decorativ îl constituie brâul în torsadă („Funia”, „Sânul lui Avraam”, „Veşnicia”) sculptat de-a lungul „blănii” mediane, continuitatea acestuia fiind întreruptă de ferestre şi de absida altarului. Pridvorul are şase stâlpi cu capiteluri sculptate şi arcade în acolade la grinzi. Portalul uşii de la intrare este ornamentat cu ancadramente şi o cruce, incizate. Elemente decorative se întâlnesc şi la strane, care au fost refăcute aproape în totalitate, proscomidiar şi masa Sfântului Altar. Sfânta Masă din altar, susţinută de patru stâlpi închipuind pe cei patru evanghelişti, are sculptate elemente decorative feudale.

            Patrimoniul bisericii mai cuprinde sfinte potire, discuri, copii, steluţe, candele şi cădelniţe (aurite, argintate sau cositorite (sec. XVIII – XIX), cărţi vechi de cult (sec. XVIII – sec. XX), tetrapodul la care a slujit Sfântul Calinic de la Cernica.

            Pe platou, în faţa bisericii, se află două cruci de piatră. Prima este datată 1889 şi se presupune că ar fi aparţinut unuia dintre ultimii preoţi care au slujit la Biserica de la Poiana. Este cioplită în tehnica decorativă méplat, cu un text inscripţionat în limba română, dar cu caractere chirilice, cu numele celor care au ridicat crucea şi simbolurile: pasărea sufletului – Sfântul Duh, biserica cu trei turle, brazi îmbrăţişaţi şi un soare în glastră. A doua cruce, datată 1877, este realizată în aceeaşi tehnică şi poartă simbolurile: crucea, pasărea sufletului – Sfântul Duh, Serafim.

            Biserica de lemn Poiana asigură toate serviciile religioase pentru Parohia „Buna Vestire”, devenind un important reper religios şi cultural. În jurul ei, şi în strânsă legătură cu Muzeul Agriculturii, se desfăşoară periodic evenimente culturale de aleasă ţinută.

Galerie imagini promovare

Comentarii

Cum poti sa ajungi la Biserica de lemn Poiana

str. Matei Basarab nr. 10

Biserica de lemn Poiana Slobozia, Ialomița

Sobe si seminee din teracotă mobile si moderne